duminică, 13 aprilie 2008

lantul slabiciunilor

astazi mi-am dat seama de ceva.
mi-am dat seama de o pedeapsa foarte mare pentru fiecare din noi. mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut de curand "It's a boy/girl thing"( o fata si un baiat care fac parte din cercuri diferite fac schimb de "suflete" si trebuie sa ajunga sa se inteleaga reciproc si sa se ajute la nevoie). cata putere poti sa ai ca sa accepti ca dupa ce ai trait atatia ani cu "tine" acum tu esti defapt altcineva si tu-ul tau este acum acel cineva care esti tu acuma... este mai rau decat sa iei totul de la inceput!

in ciuda acestui lucru care este cam "ireal", ca sa zic asa, exista ceva si mai dureros pentru oameni,iar foarte putini reusesc sa treaca peste aceasta proba, si anume "sa fi tu insuti". cum pot trei lucruri atat de diferite sa traiasca atata timp in comun (mintea,sufletul si corpul)?!!?!?!?

astazi ma simt pur si simplu fascinata de tot. ce minunatie este pana si piatra pe care copilul vecinului meu a aruncat-o in geamul vecinului de vis-s-vis!!! cum a putut fi "creata" acea piatra? acum nimeni nu pare sa dea atata importanta acestui fapt...da. "pamantul a fost creat asa si asa... si din cauza nu stiu cui si nu stiu cui s-a format nu stiu ce...etc etc etc..."
dar totusi. acum in mintea mea staruie intrebarea : cine a creat acel ceva care a determinat acel ceva care la randul lui a influentat formarea unui alt ceva?!?!
oamenii se cred atat de puternici in zilele noastre. cred ca pot rezolva orice cu tehnologia. cu cat se invata mai mult cu atat mai bine. dar niciodata nu o sa gasim raspunsul... Dumnezeu sa fie oare de vina? bine...dar pe el cine l-a creat!?!?

lantul slabiciunilor imi sufoca creierii...

si totusi...cu cata perfectiune a fost creat totul in jurul nostru...totul este minunat!!!pacat ca nu avem timp sa ne bucuram de noi...

prea multe "cuvinte-cheie"!