anatomia unei muste

eu:anatomia unei muste
el: dap
eu: cf?
el:caut o musca
eu: ))
eu : vrei sa t ajut?
el:ai tu una?
el: eu nu reusesc sa l prind
eu: uh.....dap....am multe rau
eu: vrei sa le rog frumos sa t ajute s'o gasesti p'a ta?
el: pai am prins si eu cateva
el:dar nu stiam k sunt asa fragile
eu: uh
eu: sa te inveti minte
eu: sunt facute dn carton bronzat la soare sh miere de albine....
el: cat cantareste una?
eu:asta nu mai stiu
eu: am dreptate
el: bine
el:pai am niste carton
el:il las o zi la soare
eu:oki
el: si dak punem si niste miere
el: bingo
eu:dar iti ma trebuie sh ingerdientul secret
el: bere?
eu: esenta de lacrima de papadie
el:lacrima d papadie??
eu:dap
eu:sau daq nu ai......sange de mac amestecat in cantitate egala cu dinti de floarea soarelui
el:pai
el: dc plange papadia?
eu: pei....plange pt k noi sa nu mai plangem
el: ooo ba da
eu: ce ?
el:plangem
el:mai mult d cat papadia
eu:da dar gandeste'te
eu:in fiecare zi trebuie sa fie un anumit nr de lacrimi...
eu:sh papadia se sacrifica pt k noi sa putem fi putin mai fericiti
eu:dar....ea incearca dkt sa ne faca un bne
eu:ar putea pur sh simplu sa isi pastreze puful....dar nu....ea si'l sacrifica....
el:bate vantul
eu:papadia iubeste vantul....
eu: sh vantul iubeste papadia
eu: formeaza un tot
eu: dc crezi k iarna e urata?
eu: e rece....pt k vremea sufera....
eu:nu mai are iubire...nu mai are papadie....
el: catedat esti un geniu
eu: cateodata?!?!
el:pai uite
el:eu sunt artist tot timpu; dar u esti geniu doar cateodat
el: mai bine
el: vrei sa jucam d la egal
el:sunt artist doar dupa 1
eu:eu nu;'s nici geniu nici artist......
eu:dc dp 1?
eu: eu sunt decat........eu......
el: k d atunci doarme lumea
eu:nope
eu:1 noaptea?
eu:nu?
el:dap
eu:de abia atunci lumea traieste cu adevarat......
el:clar
el:cand vi rupt d la munca
el:p la 10
el: ajungi aksa
eu: vrei sa vezi doar dushul si patul
eu:dar in vis poti sa faci tot c in timpul zilei n poti....io una as vrea sa visez tot timpul
eu: pt k in vis pot sa'mi creez lumea mea...aja qum o vreau io....
el:si dak lumea aia s darama
eu:nu se darama....pt k e mereu acolo cneva kre ma ajuta s'o iau dl capat
el: s paote
el: dar
el:si in viatza e cineva mereu langa u
el: dap
eu: n mereu....sau poate e....da e prea in umbra sh nu poti sa'l vezi....

lacrimi de papadie

am mers,am alergat,am rasuflat...m-am oprit.Tot mai durea; tot nu am reusit sa scap definitiv, sa uit tot ce a fost si tot ce nu a fost. Si iarasi am mers, iarasi am rasuflat,iarasi am suferit...Amintirile ma prindeau din urma in mrejele lor dulci si in acelasi timp atat de sufocante. Daca as fi avut puterea sa nu le las sa ma stapaneasca...dar nu! nu am putut si nici nu pot...e atat de imbietor sentimentul de iubire si fericire absoluta chiar si intr-o inchipuire...

mi'am continuat drumul...pana am ajuns intr-o poiana....florile ma imbatau cu mirosul lor...dar acolo,era o floare care se nastea pentru a muri mult prea curand...o floare a carui puf se pierdea in zare....o floare care plangea tot timpul-de durere, de spaima, de regret...

si atunci am luat o papadie in mana si am intrebat-o :"de ce te spulberi atat de repede,tu care nu faci rau nimanui?"

si ea mi-a raspuns:"pentru ca lacrimile mele sa aline suferinta celor care o cunosc cu adevarat"

si brusc....in mana nu am ramas decat cu o tulpina goala,fada...fara nici o semnificatie...

ma simteam ca si cum as fi inotat prin iarba...atat de proaspata,atat de catifelata era atingerea ei...e un adevarat labirint care nu are nici sfarsit, dar nici inceput....

visez...visez...visez...

vreau...

vreau sa fiu mica
vreau sa fiu o furnica
vreau sa fiu un fluture
vreau sa dau din aripi
vreau sa fiu un vis de vara
vreau sa invat sa traiesc
vreau sa te invat sa iubesti
vreau sa visam tot timpul
vreau sa uitam tot ce'a fost...
vreau sa'ti spun...
cat de mult te iubesc!!!

"il urasc pe plutonier..."


atatea sentimente si in acelasi timp atat de putine...atat de variate pot fi unele si in acelasi timp atat de banale...cate ganduri pot trece prin mintea unui om doar in cateva secunde si cat de variate pot fi acestea;rareori suntem constienti de aceasta...cate idei pot deriva de la un simplu vers...isi poate cineva imagina oare ca "il urasc pe plutonier!!" care simbolizeaza revolta si dorinta urgenta de a schimba ceva in viata unui individ se poate deriva intr-atat si ajunge la "Vreau sa raman in lumea ta plina de iubire sa ma trezesc zambind in fiecare zi fericirea pe care o primesc doar cu tine vreau s-o traiesc cu tine invat sa iubesc..."....care este nimic mai mult decat o declaratie de dragoste in toata simplitatea ei...?!?!!?!?
cine si'ar fi putut imagina ca vazand un text cu titlul "il urasc pe plutonier" poate citi in el defapt despre cat de variate pot fi sentimente si cat de repete poate o idee sa derive?!!?....aproape nimeni...

-Spur of the moment-

I thought of dying gazing into the black, ice water, so glacy and so tranquil. But in my place, death's long embrace clutched listless children gnawed by hunger. I thought of dying, to throw myself away. Whiteness glimmers in dawn bends through the pane; fog, soft as colewebs, clinging close as a lingering ache, or rejected love.

Then, as i was watching on the grim sky, i suddenly realised the truth that indewelled above all. No glance could flatter me the way his eyes did; no touch could make me shiver the way his hands did; nobody could love me as much as he did. I just wanted him to know I was so thankful I had him and that I would never let chances just slip away like a shooting star.

Only when I imagined myself dying, his voice echoed my heart and told me I was making a big mistake. As his voice was growing higher, my heart was falling, and when it hit the ground, my heart jerked in pain. Liquid salt flooded my vision, filling my ocular gutters.

My thoughts scatteres themselves away like autumn leaves in a rainy storm. The lids, dry, shuted themselves as my heart shuted itself from emotion. But nothing worked...nothing...

And when I think all these were just because I was afraid of happiness...afraid not to get hurt. The jerky sound of the clock's hands was passing through my staing absolutely still and thinking what I should do.

I wish I hadn't let him leave and hadn't told mih all those miserable words.

But as I was searching in my mind and heart, I told myself I had nothing to lose if I told him the truth about ny true feelings, about my frunk. Everyone knows that after the storm, the sun rises - an angelic calm, like the calm of a hurricane. But like the hurricane, my thoughts were blown away again.

Because of the love I was carrying, not only for him, but for the world that surrounded me, I didn't want to be the same anymore. I wished I could have change.

I shall not die of a cold. I shall not die of having lived. I shall not die of having loved. Above all, that would have been my biggest mistake and I know I could never do that...