miercuri, 16 aprilie 2008

mi-e dor de mine.
astazi am un chef nebun sa ma regasesc.
stiu ca e cam tarziu sa plec in cautarea mea dar altceva mai bun n-am de facut.
noapte buna.

luni, 14 aprilie 2008

Cronia pasarii-arc


Sunt foarte putini scriitorii care m-au facut sa pot sa citesc o carte cu sufletul la gura si dupa ce o termin sa mai am rabdare sa citesc inca una de acelasi autor. Majoritatea scriitorilor au acelasi stil, car oboseste la un moment dat. Dar Haruki Murakami, in afara de 2-3 idei care se pot regasi si in alte opere, nu are nimic asemanator. Cronica mi s-a parut unica prin stilul si ideea ei de baza. Este vorba despre un barbat aproape parasit de nevasta si care din pricina inexistentei unui loc de munca ajunge sa cunoasca niste persoane care ii tulbura viata.
Este o carte pe care am citit-o cu rasuflarea la gura.
Cum am terminat-o am dat o fuga pana la bibloteca si am imprumutat "La capatul lumii si in tara aspra a minunilor". Mai am putin si o termin si pe asta.
Revin cu impresii.

BOSQUITO - Doua Maini

am auzit melodia asta la o petrecere la care am fost acum cateva zile si mi-a ramas in cap.
foarte frumoasa!

duminică, 13 aprilie 2008

lantul slabiciunilor

astazi mi-am dat seama de ceva.
mi-am dat seama de o pedeapsa foarte mare pentru fiecare din noi. mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut de curand "It's a boy/girl thing"( o fata si un baiat care fac parte din cercuri diferite fac schimb de "suflete" si trebuie sa ajunga sa se inteleaga reciproc si sa se ajute la nevoie). cata putere poti sa ai ca sa accepti ca dupa ce ai trait atatia ani cu "tine" acum tu esti defapt altcineva si tu-ul tau este acum acel cineva care esti tu acuma... este mai rau decat sa iei totul de la inceput!

in ciuda acestui lucru care este cam "ireal", ca sa zic asa, exista ceva si mai dureros pentru oameni,iar foarte putini reusesc sa treaca peste aceasta proba, si anume "sa fi tu insuti". cum pot trei lucruri atat de diferite sa traiasca atata timp in comun (mintea,sufletul si corpul)?!!?!?!?

astazi ma simt pur si simplu fascinata de tot. ce minunatie este pana si piatra pe care copilul vecinului meu a aruncat-o in geamul vecinului de vis-s-vis!!! cum a putut fi "creata" acea piatra? acum nimeni nu pare sa dea atata importanta acestui fapt...da. "pamantul a fost creat asa si asa... si din cauza nu stiu cui si nu stiu cui s-a format nu stiu ce...etc etc etc..."
dar totusi. acum in mintea mea staruie intrebarea : cine a creat acel ceva care a determinat acel ceva care la randul lui a influentat formarea unui alt ceva?!?!
oamenii se cred atat de puternici in zilele noastre. cred ca pot rezolva orice cu tehnologia. cu cat se invata mai mult cu atat mai bine. dar niciodata nu o sa gasim raspunsul... Dumnezeu sa fie oare de vina? bine...dar pe el cine l-a creat!?!?

lantul slabiciunilor imi sufoca creierii...

si totusi...cu cata perfectiune a fost creat totul in jurul nostru...totul este minunat!!!pacat ca nu avem timp sa ne bucuram de noi...

prea multe "cuvinte-cheie"!

sâmbătă, 19 ianuarie 2008


"ciocoii vechi si noi"

Ceea ce urmeaza este o adaptare a capitolului 5 al romanului "Ciocoii vechi si noi")

Dinu Paturica: Don Ghita de Ghiorgiovania
Boierul: Ducele de BahlaLalabescu
Tatal lui Paturica: domnul Scheauleton
Duduca: conita Onuta ( Zavoranca adica)



Doamnelor si domnilor! Take your sits, take a bit, digest it a lit', you may puke and eat it! In emisiunile anterioare v-am prezentat ce inseamna sa fi un ciocoi, tipul de comportament abordat pentru a ajunge la maximul de parvenire. Acum invit in scena pe colega mea, Domnisoara X, care va va vorbi despre....:


In cel de-al doishdoi-lea an al procesului de dezvoltare al trupuilui, sufletului, mintii (ciocoiul tot ciocoi ramane...), domnul Ghita a calcat cu dreptu'n cocioloaba (cocioaba cu rangul de palat) domnului BahlaLalabescu. Educat... de doua ori educat...de trei ori educat ... la Scoala cu clasele 1-4 din Ghiorgiovania.
Ca o raza de soare( arsura, sechele, tralalalala...) ce i-a penetrat ochii mintii si s-a intiparit adanc in memoria lui memorialistica cu IQ-ul de 5,5 ca un algoritm de logaritmizare in Sing-- si Sang *4 eului interior......... imi cer scuze dar am uitat ideea. In fine, turnatoru' i-a dat lu' Ghita urmatorul mega super trendy sfat: "Il faut tourner salam sapte fois dans sa Bush avant de parler."*******


DISCUTIE:
Ducele: -Vrei o sluja?
Ghita: -Sure, man!
Ducele: -Esti scolit?
Ghita: -Indeed je t'am.
Ducele: -Super gia bala tala walla walla bing bang ting tang, maine la 7 vi sa ma freci la toate.



Programul zilnic pentru Ghita:
-sculare: la sunraiz
-frecat la toate cele pe ducele de BahlaLalabescu
- de la 9 a.m pana la 15 p.m.=> bagatu' cartii'n cap(la propriu)
- fooling the duce ( pentru necunoscatori, asta inseamna sa.....
si sa..... si sa...... dar nu cumva sa uitam de sa.....!!!)



Intr'o zi cu soare, ducele il cheama pe Don Ghita de Ghiorgiovania la un meeting face to face. Chestiunile importante pe care cei doi le-au discutat au fost legate de problemele existentiale ale Conitei Onuta.
Spre dezamagirea ducelui si bucuria eroului nostru, acesteia ii placea sa frecventeze minunatele localuri pe 4 sau mai multe roti de la KM 6 ( pentru cei interesati mergeti 4-5 km in directia "aia").



Scrisoare 1: de la Domnul Scheauleton catre don Ghita de Ghiorgiovania:

"Bah son! Vezi ca am nevoie de bani!

Yours faithfully,
Tata"


Scrisoare 2: Raspuns

"Ati gresit adresa.

Cu drag,
Fiul"

miercuri, 5 decembrie 2007

micu' roman

gomez-notice

guess who's back!:)

doamne...nu am mai scris de atata timp incat era cat pe aci sa uit si parola...mi'au luat vreo 5 minute sa mi-o aduc aminte! dar asta e!

5 luni...5 luni...de aproape 5 luni nu am mai scris. si nu e deloc ca mersul pe bicicleta( se spune ca nu se uita). imi vine asa de greu sa scriu...dar asta e!

trebuie sa ma reobisnuiesc:D

marți, 31 iulie 2007

"noi suntem"

Gara. Trenul intarzie. Sigur nu am gresit ziua? Daca o sa pierdem trenul? Daca n-o sa mai ajungem deloc la Botosani?!? Inca o saptamana in plus in orasul asta plin de oameni care nu stiu cu adevarat ce inseamna cu adevarat sa traiesti. Dar oare noi o sa putem redescoperi impreuna adevarata semnificatie a verbului”a trai”? Oare dupa aceasta lunga despartire vom putea redeveni noi insine?
Gara. Peronul 4. Bagaje. Parinti. Macao. Chitara.
… si trenuletul facea “Ciu,ciu,ciu”…
Drumul de la Ploiesti la Bototsani a parut o eternitate. Toti eram nerabdatori sa ajungem la destinatie, sau mai exact la distractie, la libertate. Acolo, in vagonul 10 a m inceput cu pasi stangaci sa creem o noua poveste.
Agitatie foarte mare la coborare din cauza ca nu prea eram atenti la locatia noastra, Dupa cei 11-12 km pana la destinatia noastra, dup ace am rezolvat problemele minore cu repartitia in camere, tot ceea ce vroiam sa facem era un dus (coada enorma la baie). Fiecare picatura de apa mi se parea un pas in plus catre visul ce devenea realitate. Da!!! Rebuie sa pastram traditia! Spiritul 8c-ului nu a disparut si nici nu trebuie sa dispara vreodata desi de un an nu mai suntem o clasa. Noi suntem unici! Noi suntem noi! Noi nu suntem cu mult mai bravi decat altii- noi nu suntem decat niste copii care viseaza, niste copii care spera. Noi avem puterea sa facem fiecare tabara unica, frumoasa. Fie va vizitam manastiri,muzee, si ateliere de mestesug, fie ca mergem la discoteza, atat timp cat suntem “NOI” totul pare fascinant.
In excursiile facute am putut vizita manastiri precum: Putna, Voronet, Agapia, Sihastyria, Varatec; case memoriale: bojdeuca lui Ion Creanga, Mihai Eminescu, Stefan Luchian, ateliere de ceramica, Mitropolia din Iasi, Casa Dosoftei, Biserica Cei Trei Ierarhi, Facultatea de Chimie si Tehnologia Informatiei si Comunicatiei.
Desi traditia nu a fost respectata in totalitate ( “Carnatul Vesel” nu a mai avut loc in ultima seara), tot am avut o “mini-petrecere” cu dubla distractie fata de restul serilor.
Iar acum, pe pas de plecare, regret ca nu o sa mai am oportunitatea sa fiu aici, cu aceleasi personae sis a retraim anumite clipe. Ce o sa-mi lipseasca cu adevarat este parcul din fata taberei in care ne petreceam impreuna serile. Daca as fi avut de ales, as fi stat tot timpul in leaganul rosu sau toboganul albastru si as fi visat in continuare…
…foc de tabara…
…ultimile momente…
…si trenuletul facea iarasi “Ciu, ciu, ciu”…

sâmbătă, 21 iulie 2007

21

daniel: rock soul glamour hell great music manitou rest seringa repaus cantec perna somn vise gramada ulterior caneluri help ani castigator drum


eu: noapte stele patrat iubire albastru ochi sentiment sarpe perna copila regret amintire scoala bagaj mancare ipod girafa politist jazz tigan nastere